Mare om. Mare caracter

În 2005, Băsescu îl numea pe HR Patapievici la conducerea Institutului Cultural Român (ICR), această autoritate fiind sub patronajul direct al Preşedinţiei. Deşi trebuie să mărturisc că n-am citit nimic de marele filosof, părea ceva care se leagă: cultură – Patapievici. Ascultaţi numai numele cum sună: Pa-ta-pie-vici. Trebuie să admiteţi că rezonanţa e foarte bună. Dacă l-ar fi chemat de exemplu Sever Voinescu-Cotoi, precum alt deontolog actualmente portocaliu, aş fi avut mari îndoieli. Dar nu şi asupra lui Patapievici.

Cu timpul, s-a văzut ca HR făcea parte din acel grup de intelectuali care îl susţinea pe Băsescu şi unii comentatori, complet nejustificat, au zis că, de fapt, a primit ICR ca sinecură pentru asta. Mie mi s-a părut normal că odată ce Băsescu l-a pus în funcţie să fie de partea lui, dar asta ca fapt secundar, principalul motiv fiind potrivirea perfectă dintre capacităţile lui HR şi obiectivele ICR.

Multă vreme am crezut asta, până când, prin vara anului trecut, am văzut la tv o expoziţie organizată de ICR la New York, care era plină de “plm” şi svastici. Am fost contrariat şi aşteptam să văd cum toţi detractorii lui HR sunt puşi pe labe de un comunicat cum că manifestarea de “artă” nici vorbă să fie a ICR. În aşteptarea mea am văzut multă lume cu aceeaşi reacţie, inclusiv comunitatea românească de acolo, care a trimis mesaje oficiale către autorităţile române, semnalând nu numai că nu este nici pe departe artă, ci poate fi interpretată ca antisemitism. Oamenii aveau dreptate, eu am căutat în DEX, şi am aflat că arta este “activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice” – adică să fie frumos, nu? A venit însă şi reacţia lui HR, în calitate de preşedinte al ICR… nu, oamenii sunt tot acolo la New York, nu vă faceţi speranţe în vreun dram de normalitate. În schimb HR ne-a explicat: “mi se pare periculos ca politicienii să spună ce e arta”. Adică plm şi zvasticile au valoare estetică pentru HR. Şi mai e ceva: legea de funcţionare a ICR zice că primul obiectiv este “stimularea şi promovarea valorilor naţionale ale culturii, artei şi ştiinţei”. Aşadar asta nu-i produce numai valori estetice lui HR, ci reprezintă arta românească. Oare ce se mai poate adăuga aici?

Şi totuşi cariera lui HR abia începea. La începutul lui 2009, Băsescu îi mai dădea încă un mandat. Gurile rele s-au apucat să spună că şi lui Băsescu i-au plăcut plm şi svasticile. Răutăţile unor tonomate doar, pentru HR avea o misiune mult mai nobilă. În urma unei aşa-zise erori a Udrei, care îl numea “Organ” pe Ludovic Orban, şeful comisiei parlamentare ce o ancheta pentru corupţie, Mircea Badea a făcut în direct un joc foarte inspirat de cuvinte cum că Udrea ar sta cu gura pe Organ, legat într-un fel de Băsescu – totul la nivel politic, desigur. Aici a intrat în scenă filosoful, care s-a grăbit să vadă sexul oral şi să reacţioneze, apărându-i onoarea “nereperată”. Deci să i-l scoată pe Organ din gură, cum s-ar zice. Şi, evident, să strige infractorului care i-l bagase că a făcut “un salt în abjecţie”. Singura mea nelămurire a fost de ce tocmai HR a fost pus să se ocupe de această treabă. Vă rog, căutaţi pe net o poză a lui HR, astfel că gândidu-vă la HR şi sexul oral, să exclamaţi ca şi mine: “baba şi mitraliera!”.

HR nu s-a oprit însă aici. Priceperea sa, căci nu poate fi vorba de noroc sau ghinion, i-au adus altă ipostază. Băsescu a clamat că are o casetă compromiţătoare cu Geoană, dar pe care a interzis staffului s-o folosească. Totuşi, probabil neînţelegând ce înseamnă cuvintele cârmaciului, HR a declarat într-un ziar spaniol că acea casetă conţine imagini cu Geoană “luând sex oral”, dar că nu a dat-o fiind mult prea cinstit. HR însă n-a putut să fie cinstit, deoarece cred că nu s-a putut abţine să nu vorbească despre subiectul lui preferat. Şi nu mă refer la Băsescu. Oare când o fi devenit HR un teoretician al sexului oral? Că de practică nici nu poate fi vorba. E adevărat a apoi a apărut Cotoi-ul prezidenţial şi ne-a zis că e o casetă, dar cu altceva – mult mai târziu însă… probabil deontologia fusese un pic tocită.

Realitatea ne-a demonstrat însă de multe ori că Băsescu nu e deloc cinstit, cel mai recent lucru fiind un filmuleţ în care unul îl înjură de mamă şi-l ameninţă pe Badea minute întregi – ca replică la “Afară plouă”; puteţi vedea mizeria incredibilă pe siteul său sau pe youtube, unde au postat-o portocalii. Ce poate să facă Băsescu, nu ne miră, până la urmă el e cea mai nefericită încrucişare între un securist şi un marinar. Dar de ce marele filosof? Răspunsul îl găsiţi în volumul său Politice – Wikipedia ne oferă câteva citate în generozitatea ei: “radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur fără şira spinării”. V-aţi autodescris perfect, maestre!

Anunțuri

~ de arte pe Decembrie 18, 2009.

3 răspunsuri to “Mare om. Mare caracter”

  1. Anti hrp forever… un maimutzoi care a jignit poporul roman!
    PS: parerea mea e ca are probleme de erectie. GRAVE!! :-))

  2. In afara de cele spuse mai sus as vrea sa adaug si faptul ca HRP este zoofil si traieste o iubire cu un pisic.

    http://www.catavencu.ro/horia_roman_patapievici_este_indragostit_de_un_pisic-9520.html

  3. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: