Nicio alternativă

În politică se spune că din prima zi după alegeri începe campania pentru scrutinul viitor. Chiar dacă politica dâmboviţeană are caracteristici aparte – şi fac un efort deosebit să evit să spun că e înapoiată cu vreo 50 de ani – până la urmă au înţeles şi la noi acest postulat. Unii au început mai hotărâţi, alţii încă nu şi-au revenit complet după lovitura năucitoare din 6-7 decembrie. Evident cel mai sprinţar e Băsescu, care din prima zi a început să lupte pentru destructurarea celor 2 partide de opoziţie. Pe penelişti îi momeşte cu guvernarea, astfel încât să-i determine pe oamenii de la nivel local, gâtuiţi de maşinăria pedelistă de alocare discreţionară a banilor, să ceară lui Antonescu intrarea la guvernare, vorba ceea: “să mănâncă şi gura lor ceva”.  Normal, cozile de topor s-au arătat imediat. Se vede cum Cataramă face orice pentru o ciorbă, dar la Tăriceanu te-ai fi aşteptat la o aşa moliciune? Un fel de “curat-murdar, coane Fănică!”, vorba nemuritorului. Şi la PSD s-a arătat imediat trioul pop-rock Rus-Dâncu-Puşcaş, ale căror concerte live sunt aclamate de … cam 5% din votanţii Clujului. De asemenea, în spatele lor a venit şi Mitrea, cercetător de renume al fenomenului dielă-manivelă şi principal artizan al victoriei PDL de acum un an. Sau trebuia sa zic “partizan”?

La Cotroceni, la talk-showul de succes supranumit “consultări pentru formarea Guvernului” – deşi s-ar fi putut chema chiar mai inspirat “Ghici pe cine pun premier!” – Băsescu i-a arătat lui Antonescu borcanul cu miere. Antonescu nu numai că n-a sărit de pe scaun să vadă dacă e de salcâm sau de tei, dar a mai şi zis că apicultorul şef e un pericol pentru toate albinele din stupuri. Foarte serios, i-a explicat lui Băsescu că oamenii au votat Crin împotriva lui şi cu preşedintele împotriva PNL, aliaţii comuniştilor, mineriadelor, controlaţilor de moguli – nu uităm nici de înlăcrimatul “Ruşine, Dinu Patriciu!”.  Halucinant, preşedintele răspunde: “Sunteţi încă în retorica electorală”. În traducere: de zis, am zis, ei m-au votat, cazul e rezolvat, doar nu m-ai luat în serios? Dar Antonescu era foarte serios, şi să nu uităm că vorbim de omul care l-a ridiculizat subtil pe Băsescu în atâtea rânduri.

În realitate cele 4 partide parlamentare nu aveau alternative în situaţia creată după alegeri. PDL trebuia să fie la guvernare, cu un premier de mare încredere – a lui Băsescu, desigur – şi cu oamenii lor în poziţiile cheie. Desigur că ar fi vrut să fie şi cu PNL, caz în care Antonescu era terminat politic, iar seva partidului se scurgea încet-încet în PDL. În aceste condiţii PNL nu avea cum să accepte, deoarece viitorul pregătit era de previzibil, iar metodele de rezistenţă lipseau cu desăvârşire. De asemenea PSD este condamnat la opoziţie, în ciuda micului truc cu Ministerul Muncii. Exact la polul opus, UDMR şi minorităţile naţionale nu avea cum să rămână alături de cele două, deoarece lupta coaliţiei cu Băsescu ar fi fost lungă şi cu rezultate imprevizibile. Date fiind aceste poziţii, existenţa grupului trădătorilor independenţi – de conceptul abstract de bun simţ – i-a făcut pe toţi să răsufle uşuraţi. Până la urmă să aibă preşedintele şi guvernul lui, şi parlamentul lui. El a jucat poker pentru România şi a câştigat; ori se ştie: învingătorul ia tot.

Am putea să ne speriem de pâcla deasă ce se abate asupra noastră, dar ia să ne gândim un pic. În 2000 PSD-ul câştiga alegerile şi practic lua tot, făcea guvern cu UDMR. Poate eram prea mic atunci, dar s-a spus foarte mult că Năstase conducea foarte autoritar guvernul şi tot ce mişca în ţară. Resentimente provocate multora au dus la pierderea multor alegeri, inclusiv a contribuit la cea de acum. Nu vi se pare o situaţie cunoscută? Dacă da,  nu vă înselaţi. Cu nişte mici excepţii. Atunci erau ani buni de creştere economică,  iar acum ne aşteaptă o perioadă foarte grea.  Atunci opoziţia democratică avea 14%, acum are aproape 50%, chiar şi împuţinată de fugari. Poate totuşi nu stăm chiar aşa rău. Aproape m-am iluzionat, nu? Da, că uitasem de alegeri – o fi furat Năstase, nu ştim, cert e că le-a pierdut. Băsescu însă a furat exact cât era necesar. Pornind de aici, credeţi că ar fi deplasat să ne întrebăm dacă va fura la un referendum care să-i permită încă un mandat?

Anunțuri

~ de arte pe Decembrie 24, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: