Primul an portocaliu

Am sărbătorit, am băut, am mâncat şi ne-am veselit că se termina un an şi începea altul. Cu speranţe, cu gânduri, mai puţin cu griji – mulţumită alcoolul. E adevărat nu toţi cu aceeaşi bucurie. Unii mai multă – că nu duc grija zilei de mâine, nici treji nici alcolizaţi, alţii mai puţin – că sunt lucruri de care nu au cum să uite. Unii mai fericiţi că, se ştie, a învins anticomunismul, antimogulismul şi anticorupţia, iar ţara are un viitor luminos. Alţii, nefăcând parte din categoria „dacă eram un pic mai prost eram fericit”, nu şi-au făcut mari speranţe.

Aşadar, cu ochii către „luminiţa de la capul tunelului” – după cum zicea premierul Ciorbea – pornim către noul an. Nici pe vremea aceea n-am ajuns la ea, nici acum nu cred că vom ajunge. „Azi o vedem şi nu e” ar spune nişte veritabili pesimişti – ba e, domnilor, numai că n-o mai cheamă Luminiţa ci Nuţi. Mai scurt, mai uşor de reţinut. În plus, pe vremea răposatei CDR, Luminiţa era un fel de Fata Morgana, acum e ceva mult mai real care se va ocupa personal de dezvoltarea României. Avem toate şansele să ajungem unde ne dorim, nu?

Până acum Băsescu a fost primar şi n-a putut să facă nimic pentru că nu avea Consiliu. Apoi a primit Consiliu, dar a vrut să fie preşedinte. A fost preşedinte dar avea nevoie şi de Guvern şi de majoritate în Parlament. L-a luat pe mogulul Voiculescu din alianţa cu comuniştii, şi le-a avut pe toate. Dar n-a fost bine nici aşa. Îl înţepa soluţia imorală. Aşa că a vrut alegeri anticipate – să aibă mai mult din Parlament şi mai mult din Guvern. Tăriceanu, după cum s-a văzut, iubeşte foarte mult guvernarea şi s-a gândit că noi alegeri nu-i garantează scaunul ală mişto de prim-ministru. Din acel moment a devenit inamicul poporului. Băsescu iar n-a avut Parlament, iar n-a avut Guvern, şi iar n-a putut face nimic împotriva corupţilor, comuniştilor şi mogulilor. Doi ani şi jumătate n-au fost de ajuns decât să descopere nişte termopane la casa din Zambaccian. Noroc că se vedeau din stradă, că altfel nici pe alea nu aveau timp să le descopere.

Dar acum coşmarul s-a terminat. A fost o luptă grea, mulţi au fost ciuruiţi dar victoria ne dă încredere. Totul e portocaliu, iar Guvernul e un fel de consiliu de administraţie, miniştrii fiind împuterniciţii acţionarului majoritar, Băsescu. Nu le rămâne decât să pună în practică promisiunile făcute. Nici Parlamentul nu se mai poate opune – aşa că putem trăi în sfârşit bine. Năstase n-are cum să mai ascundă termopanele, Iliescu mineriadele, Vântu banii de la FMI, Voiculescu fondurile Securităţii, Patriciu… el chiar n-are ce să mai ascundă că a vândut tot. Dar sigur a făcut ceva şi îl vor prinde – că altfel nu îl menţiona Băsescu (după cum mi-a scris un ultras despre Athanasiu de la Apărare: „nu ştiu ce a făcut, dar dacă Băsescu l-a suspendat, avea motivele lui”).

În concluzie, stimaţi cetăţeni, necazurile sunt pe cale să ia sfârşit, e numai o chestiune de timp. De altfel mă şi grăbesc ca încă de pe acum să vă dau întâlnire la Cântarea României, care, probabil, se va organiza în curând la Cotroceni.

Anunțuri

~ de arte pe Ianuarie 2, 2010.

2 răspunsuri to “Primul an portocaliu”

  1. Corect, acum au mana libera pentru a face ce doresc. Sa ne luam bilete in fata si sa asistam la spectacol…
    Daca observi ca e posibil ca scena sa cada peste tine…fugi!

  2. Eu aduc floricelele, ochelarii 3D si linia de urgenta catre Valea Jiului!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: