Garsoniera politică

O analiză serioasă asupra numărului de camere al hulitului nostru Parlament nu poate începe decât de la studiile legislative făcute de înaintaşi. Cel mai bun exemplu este Caragiale: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume in punctele esenţiale”. Din păcate însă, reforma nu poate ajunge chiar în pas cu realitatea din România, deoarece ar însemna să avem un Parlament cu camere „fără număr”.

Încercând totuşi să fiu serios câteva minute, aş spune că bicameralismul este dat cel mai mult de tradiţia democraţiei româneşti, dacă putem vorbi de aşa ceva. În realitate nici tradiţia şi nici cerinţele UE ca din 2015 toate statele să aibă parlamente bicamerale nu sunt importante aici. Ci esenţială este funcţionalitatea acestei instituţii. La noi cele două camere au aceleaşi atribuţii, modul de alegere este similar şi, în general, au foarte multe lucruri în comun. Ori, în acest caz, poate ar trebui să ne gândim să le „unificăm”. S-a spus de exemplu că reforma ar trebui să dea celor două camere atribuţii diferite. Dar de ce să nu avem o cameră să se ocupe de tot? Un alt argument împotriva garsonierei politice a fost faptul că proiectele, trecând prin două filtre, sunt mai corecte. La fel de adevărat însă că unele legi afectau anumite interese şi ce a fost adoptat de Senat, a fost invalidat de Cameră.

Principala problemă a Parlamentului nu este însă numărul de camere, ci calitatea locatarilor. Traseismul politic a fost mereu cel mai vizibil la aceşti aleşi. Se vede şi astâzi cum vreo 20-30 de parlamentari PSD şi PNL au trecut cu arme şi bagaje în barca puterii. Oare oamenii din colegiul lor, care au votat probabil antibăse, antiboc şi antiudrea ce părere vor avea? Nu contează că peste 3 ani se vor muta în alte colegii spălaţi, curaţi, protejaţi, vorba reclamei. Această problemă poate fi rezolvată numai prin reducerea numărului de parlamentari, dar aceasta să fie drastică, astfel încât să fie aleşi numai cei mai buni oameni ai partidelor. Însă fiecare ar trebui să aibă un aparat puternic astfel încât să poată urmări toate legile, să poată face propuneri şi aşa mai departe.

În reforma Parlamentului este deosebit de important procesul electoral. Fără a intra în detalii actualul sistem s-a dovedit foarte slab şi cu siguranţă trebuie schimbat. Dar să nu uităm că în multe colegii, mai ales rurale, în loc de deputaţi de Olt, Arad sau Iaşi, avem unii de „pilotă”, de „găleată cu mălai” sau de „kil de făină”. În aceaste condiţii e un fel de masturbare intelectuală să vorbeşti de „doctrine”, „viziuni” şi „strategii”. Aşadar, trebui întâi luate măsurile care să asigure că sunt aleşi cei mai buni candidaţi şi nu şpagasinii electorali.

Anunțuri

~ de arte pe Ianuarie 15, 2010.

7 răspunsuri to “Garsoniera politică”

  1. Corect, dar… cine are oare interes sa se promoveze in partid pe criterii de competenta? In mod evident, nu finantatorii, care vor dori sa fie cat mai aproape de „sursele” de recuperare a „investitiei”.
    La nivel practic, totusi, desi suna cinic, de unde sa aiba un partid bani pentru pilote, malai si faina? Din contributiile anuale ale membrilor? Lol! De ei este nevoie, daca vrei reforma, trebuie inceput cu educatia. Dar de aici si pana a-i convinge (e.g.) pe asistatii social ca trebuie sa dea si ei ceva in schimb, ii cale lunga…

  2. Partide si putere…Totul se invarte in jurul banilor iar banii nu au culoare indiferent de doctrina partidului. Partidele vor fi mereu aservite celor cu influenta sau putere economica pentru ca in lumea politica de dupa 1989 – lume creata tot de ei – asa au inceput sa construiasca lumea politica – cu furturi, cu inselaciuni, cu influente, cu populism ieftin, cu demagogie, etc.
    In aceasta structura deja creata este dificil sa mai poti accede la putere in lipsa unor mecanisme care sa nu depinda de influenta si bani.
    Mi-ar placea sa cred ca exista si se promoveaza adevarata competenta in cadrul partidelor si ca acolo se face o curatenie de cadre…Nu se va intampla niciodata asta.
    Nu vom mai avea niciodata partide curate dintre cele existenta si vrei nu vrei, boborul trebuie sa voteze cu ce exista pe piata sau sa stea acasa (si e tot aia).
    Daca ar fi posibil, eu as propune formarea unui partid al tinerilor, poate asa l-as si numi. Crezi ca e prea idealist, utopic?

    • Da, cred ca e utopic. Ai nevoie de organizare, de structuri. Iar tinerii in general au altele de facut decat sa se ocupe de asta. Au de facut un drum in viata. Totusi sunt ceva mai optimist in privinta alegerilor. Se pot gasi metode de starpire a turismului electoral, a mitei electorale si a multor altor tipuri de fraude. Chiar ma gandesc sa ca articolul viitor sa scriu despre asta.

  3. Metode da, dar motive?

  4. Un articol corect si bine scris.
    Principala problemă a Parlamentului este calitatea parlamentarilor.
    Cred ca ar trebui stopat traseimnul politic.

    • @Teodora: saru’ mana, multumesc.

      @Catalin: m-am gandit la un singur motiv, si anume ca toti dau bani, si daca nu mai da nimeni economisesc. Uite, asta e o idee naiva, mai mult ca ideea ta cu partidul pentru tineri.

  5. Aria parlamentarilor:„Prigoană,Prigoană,de ce ne prigone?ti”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: