Despre Univers

De-a lungul vremii mulţi vizionari, vraci, vrăjitori, psihopupi şi alţii au prezis sfârşitul lumii. Ultima dată clară şi certă a fost prin 2000. Acuma am ajuns la 2012, 21 decembrie. De ce? Pentru că ar fi zis şi maiaşii şi chinezii şi mulţi alţii, care au rostit nişte ambiguităţi despre acest fapt. Prin interpretare şi para-interpretare s-a ajuns la 2012. De fapt doar maiaşii au venit cu o dată certă. Dar nu sfârşitul lumii, ci sfârşitul calendarului lor. Să facă alţii mai departe, nu? Sau vorba unei prietene, n-or fi avut destulă piatră.

Există însă o teorie asupra sfârşitului lumii, prezentată şi în filmul 2012. Este vorba despre inversarea rapidă a polilor pământului, care ar duce la fenomene extreme. Dar ce de aşa ceva? Avem două ipoteze: apropierea planetei Nibiru sau alinierea Pământului, Soarelui şi a punctului central al galaxiei. Prima e cea uşor de respins deoarece se referă la o planetă despre care unii cred că adăposteşte o civilizaţie care ne-a creat pe noi, oamenii. O planetă care se învârte pe o elipsă foarte ascuţită de 3600 de ani în jurul Soarelui. Ceea ce nu prea se poate, că o planetă pe care e când foarte frig, când rezonabil de cald, nu se poate să existe viaţă. Deci am respins şi legenda cu Annunaki.

Dar să luăm acum teoria coliniarităţii. Se spune că acest lucru se întâmplă o dată la 100 mii şi ceva de ani. Deci s-ar mai fi întâmplat de vreo 40-50 de ori în istoria de 5 milioane de ani a sistemului nostru solar. Ori oamenii de ştiinţă spun că polii s-au modificat foarte puţin şi foarte lent de-a lungul timpului. Cum or fi ajuns la ideea asta? Nu ştiu să spun. Totuşi, alinierea celor 3 puncte nu dă naştere niciunui magnetism suplimentar care ar putea să ducă la schimbarea polilor. Şi atunci… de ce s-ar modifica?

Poate răspunsul e undeva mai departe. Omenirea s-a întrebat atâta timp dacă e corectă teoria evoluţionistă sau cea creaţionistă. La Darwin s-au găsit multe necunoscute, legate de obiecte şi construcţii pe care oamenii nu aveau cum să le facă acum mii de ani. Deci ne-ar rămâne creaţia. Dar creaţia cui? Doar nu putem să credem că cei 6 miliarde de oameni de azi sunt toţi strănepoţii lui Adam şi ai Evei. Extratereştrii? Poate, dar nu ăia de pe Nibiru. Asta ar explica cu siguranţă de ce mulţi oameni pretind contacte cu rase nepământene.

Acum, la 0:53, acesta îmi pare varianta cea mai plauzibilă. Dar nu pot să nu mă întreb, pe ăia cine i-a creat? Alţii? Bun, dar pe primii? Este unamim acceptată teoria exploziei, cum că tot Universul era cât o nucă şi a explodat şi uite câte mii de galaxii, una mai frumoasă decât alta. De ce însă n-a rămas aşa nuca? Cred că pe lângă materie mai există şi un spirit. Universul, ca materie, dublat de Spiritul său. Cum se manifestă el? Cu siguranţă, cel puţin o dată, prin materia care a evoluat de la anorganic la organic. Deci… s-ar putea şi pe Pământ, nu?

Acum, de ce ar vrea Spiritul Universului să se termine Pământul cu civilizaţia lui, după ce a depus un efort de milioane de ani să creeze Soarele, sistemul solar, atâtea milioane de organisme, de la amibe până la oameni? Despre cei din urmă se spune că au ceva unic: conştiinţa. Dacă noi suntem materie şi spirit, şi conştiinţă, este foarte probabil ca şi Spiritul Universului să aibe Conştiinţa Universului. Deci, de ce ne-ar vrea exterminaţi?

Poate n-are conştiinţă, şi e doar o invenţie a omului. În acest caz ce ar fi Spiritul Universului? Acest set infinit de legi ale fizicii care guvernează materia? Ordinea perfectă a creaţiei? Se poate. Dar în acest caz un sfârşit apocaliptic ca cel imaginat mai sus nu prea e posibil. Vă las să vă gândiţi pe voi mai departe. Nu mă luaţi în serios, e 1 noaptea şi mi-era un pic silă de politică. Gata, am zis ceva şi de politică, aşa că pot dormi.

Publicitate

~ de arte pe ianuarie 24, 2010.