Trădare

Dacă tot vreau să scriu despre traseism politic şi trădarea votului dat – acum uninominal, mă gândeam să încep prin citarea lui Caragiale. „O scrisoare pierdută” se potriveşte perfect cu politica de azi, dar rezist tentaţiei să citez şi astfel să par mai intelectual. Încerc să ma descurc singur. În plus eu sunt total împotrivă „migraţiei politice” cum se numeşte eufemistic trădarea penibilă pe care o fac parlamentarii care părăsesc partidele de opoziţie pentru a veni în cele de la putere.

Cea mai mare problemă a politicii dâmboviţene este tratarea promisiunilor electorale făcute în nenumăratele campanii după principiul „e nobil să promiţi dar e o prostie să te ţii de cuvânt”. Aceea este cea mai mare trădare. Însă, după, foarte aproape vine fuga unor „aleşi” către putere. Oamenii, anumaţi de diverse sentimente se duc la vot, să voteze pentru sau contra, ca să vadă apoi că votul lor „s-a dus unde e mai bine”. De ce ar mai merge altă dată la vot?

Dar oare se poate face ceva? S-a încercat stoparea migraţiei la nivel local prin pierderea mandatului odată cu demisia din partidul care l-a propus. A funcţionat? Să ne uităm la cazurile baronului Simirad, preşedinte CJ Iaşi şi la cel al primarului Onţanu de la sectorul 2. Nu şi-au dat demisia din PSD, „doar” l-au susţinut pe Băsescu la preşidinţie. Partidul i-a dat afară dar şi-au păstrat scăunelele de şmecheri.

Singura măsură care se poate lua este legarea mandatului parlementar de calitatea de membru al partidului care a susţinut candidatul respectiv. Cu alte cuvinte şi dacă îşi dă demisia, şi dacă este exclus din partid, parlamentarul va pierde mandatul, urmând să se organizeze noi alegeri. Se poate argumenta că partidele vor exercita o dictatură asupra celor aleşi. Fals. Partidul nu îşi va risca un mandat în noi alegeri decât dacă respectivul este într-adevăr un trădător, nu dacă are de câteva ori o opinie contrară partidului.

Se mai poate argumenta că oamenii sunt aleşi uninominal deci oamenii i-au investit cu încrederea lor. Dar pe buletinul de vot există şi un nume şi o siglă. Cine poate spune câţi au votat omul şi câţi sigla? Iar candidatul le-a vorbit alegătorilor despre lucrurile propuse de partidul său. A fost ales omul şi nu partidul? Foarte bine, va câştiga din nou în alegerile care vor urma.

Cred că această reglementare va mai avea o consecinţă pozitivă. Având în vedere că durata unui mandat poate fi de câteva luni, canadidaţii vor reduce semnificativ sumele din campania electorală. Adică mai puţine geci, găleţi, mălai, făină, pilote şi alte te-miri-ce. Şi ca să închei în stilul deontologic clasic, întreb: oare mita electorală e de stânga sau e de dreapta?

Anunțuri

~ de arte pe Ianuarie 28, 2010.

4 răspunsuri to “Trădare”

  1. Am votat sigla.
    De fapt am votat PSD-ul lui Ion Iliescu.

    • Eu in 2008 am votat cu sigla la Camera. La Senat am votat cu omul Sergiu Nicolaescu. Si daca ar pleca din PSD si ar candida iar, as vota tot cu el.

  2. Principiul de care amintesti nu e principiu, e zicala. Daca ar ajunge principiu (moralmente vorbind) s-ar institutionaliza curvasaria politica. Vine de la natia amica lui basescu (l-am comunsubstantivizat, dupa cum vezi), francezii. Ei zic „prommetre c’est noble, tenir c’est burgeois”, definind mult mai fin jigodismul politicianist. Ca expirat ce sint, de 50 de ani vechime, ma bucur ca mai exista tineri ca tine. Poate nu e totul pierdut in tara asta. Keep walking, you’re never walk alone! Asta ca sa imbin reclama draga lui basescu cu imnul lui Liverpool…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: