Despre criză

Criza economică nu este ceva nou. Şomaj, scădere economică, sărăcie, toate sunt familiare omenirii. Ba chiar România a avut parte de toate astea şi de inflaţie. Fiecare criză a fost însă diferită, dacă ne referim la nivel mondial. La nivelul unor ţări se regăsesc similitudini, mai ales unde Fondul Monetar a intervenit cu bani şi cu propriile reguli. Care au dus cel mai adesea la faliment. Din „fericire” nu al FMI, ci al statelor respective.

Cea mai mare criză cunoscută a fost cea din anii ’30. O criză de supraporducţie. Adică firmele au produs în exces, iar mărfurile au rămas nevândute. În faţă creşterii stocurilor, companiile au sistat producţia şi au trimis oamenii în şomaj. Ei n-au mai putut cumpăra mărfuri nici cât înainte de concediere, aşa încât situaţia s-a înrăutăţit din ce în ce.

Criza economică actuală a pornit din alte motive, dar până la urmă efectele au fost similare. Motivul principal a fost lăcomia. De profit – pentru companii, de lux – pentru oameni. S-au dorit case mai mari, maşini mai puternice, amante mai frumoase. Unii, o minoritate din păcate, le aveau pe banii lor, dar majoritatea au împrumutat pentru asta. S-au gândit că se descurcă, economia era în creştere, se bazau pe promovări, salarii mai mari… de ce să nu trăiască aşa cum îşi doreau? O viaţă avem, nu? Şi companiile, băncile, intermediarii de tot felul i-au lăsat. Să consume mult, să se adune grămezi de profit.

Şi balonul s-a tot umflat, oamenii cumpărau mai mult, profiturile erau mai mari, se producea şi mai mult, de unde şi mai mulţi bani. Până când unii n-au mai putut plăti, apoi alţii. Din ce în ce mai mulţi. Băncile s-au speriat, au început să limiteze creditele. Şi mai mulţi n-au putut plăti. Dar nici nu mai consumau. Companiile au început să respire greu, iar băncile, mânate acum de frică, le-au tăiat şi rezerva de oxigen. Nici cei care nu au fost afectaţi direct n-au rămas nepăsători. Frica a început să-i domine. Au restrâns consumul, companiile au vândut mai puţin… alte falimente, alţi şomeri.

Dacă toate aceste lucruri vi se pare abstracte, gândiţi-vă cum creşteau la noi preţurile caselor, toţi deveniseră antreprenori imobiliari. Un petec de pământ în centru costa cât un diamant al coroanei. Maşinile scumpe, luate cu leasing sau cu credit bancar au invadat străzile… deşi s-au văzut şi proprietari de Lamborghini care le spălau la fântânile de la Unirii… Iar vânzările de plăjmi, leptoape, frigidere, telefoane mobile au atins recorduri nemaintâlnite. Absolut tot din import.

Anul trecut deficitul comercial al ţării s-a redus de peste 3 ori, iar vânzările tuturor mărfurilor enumerate mai sus a plonjat în gol. Dar oare vor fi oamenii mai ponderaţi după criză? Vor rămâne cu cicatrici, sau vor uita de toate când această situaţie va trece, şi vor adopta din nou stilul de viaţă „fără număr”? Legat de partea economică a vieţii lor, oamenii sunt dominaţi de două sentimente: frica şi lăcomia. A fost lăcomia până la criză, apoi a venit frica. Vor putea oamenii, în ansamblul lor să le pună în balans? Probabil că nu, pentru că nu suntem cu adevărat raţionali, aşa cum am vrea să credem. Deci valurile vor continua.

Anunțuri

~ de arte pe Februarie 11, 2010.

2 răspunsuri to “Despre criză”

  1. Salut!
    Ai o leapsa de la mine, daca ai timp si chef. Nu este o obligatie. 🙂

  2. […] leapsa prietenilor mei: Brad Dan, Matilda, Mircea Rusnac, Razvan, RaSpo, Octav Pelin, Adrian, Arte, Florin Matei si […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: