Despre copii

După emoţia profundă pe care a creat-o ideea lui Vlădescu de impozitare a pensiilor, Şeitan, ministrul muncii, a plusat cu reducerea şi diferenţierea alocaţiilor pentru copii. Este evident că acest lucru nu se va întâmpla, pentru că nici guvernanţii atât de nepricepuţi pe care îi avem nu pot risca încălcarea unor acorduri internaţionale. În plus, iar e vorba de multe voturi.

Cred că strategia lor de comunicare e simplă. Ca să iasă la liman trebuie să crească nişte taxe. Singura soluţie într-o economie atât de evazionistă ca în România, este creşterea TVA, care ne va afecta pe toţi. Nici faptul că este complet neproductivă economic nu-i va împiedica. Acum mimează căutarea soluţiilor, iar apoi vor declara ca au încercat cu pensiile, cu alocaţiile, cu taxa fast food, n-a mers, deci iată un TVA mai mare.

Pe fond însă, discuţia despre alocaţiile copiilor în special, dar a tuturor subsidiilor sociale în general, e ceva mai complexă. Pe mine personal mă deranjează că sistemul din ţara noastră încurajează natalitatea în anumite clase sociale mai sărace şi mai ales o anumită etnie, dar nu în ansamblul societăţii.

Ca să fiu foarte clar, mă deranjează că ţiganii aflaţi în general fără ocupaţie, pot să facă mulţi copii şi să trăiască din ajutoare sociale, alocaţii şi alţi bani de la buget. În acelaşi timp tinerii care muncesc şi vor să-şi întemeieze o familie nu sunt susţinuţi de stat în niciun fel. Şi vă rog să nu-mi daţi ca argument contra casele ANL, se ştie că acelea sunt numai pentru şmecheri.

În general ar trebui ca ajutoarele sociale să nu fie atât de consistente încât să dispară dorinţa de a munci. Concret, acel venit minim garantat ar trebui plătit pe o perioadă determinată. Mai mult poziţia statului, exprimată şi prin politica de redistribuire a veniturilor, prin fiscalitate, dar şi prin poziţii publice, ar trebui să fie legată de responsabilitatea procreării. Cu alte cuvinte, poţi să întreţii un copil, doi, sau trei, foarte bine. Nu poţi, nu te baza pe stat să plătească greşelile tale.

În Franţa natalitatea în familiile care pot oferi un viitor bun copiilor este susţinută prin fiscalitate. Acolo există o impozitare pe familie, cu cote progresive, în funcţie de venitul pe cap de membru. Aşadar, doi părinţi care muncesc şi au salarii bune plătesc o rată mai mare de impozit decât în cazul în care ar avea un copil. Poate ar trebui să preluăm şi noi acest sistem.

Iar la noi în ţară, dacă tot e să căutăm surse de impozite în zone nefiscalizate până acum, hai să ne legăm un pic şi de manelişti. De ce să tăiăm pensiile şi alocaţiile, când putem lua din acest sector fără număr. Chiar dacă preşedintele crede că suntem 99% manelişti, acesta nu e un motiv să susţinem prin neimpozitare, cultura minunată a acestor oameni.

Anunțuri

~ de arte pe Februarie 25, 2010.

5 răspunsuri to “Despre copii”

  1. Nu se poate la manelisti, si manelistii are si ei familie, prieteni si fani, si iar e vorba de multe voturi…

  2. contribuabilul ideal fumează, consumă alcool şi moare tânăr – ca sa nu consume resurse. seitan va ajunge sa impoziteze copiii in functie de kilogramele la nastere si scorul Apgar … iar tiganii nu au nici o treaba.

  3. Scuze ca scriu despre altceva.
    Ce parere ai despre plecarea lui Diaconescu?

  4. Geoana este o stanca pe langa el? 🙂 🙂 🙂
    Super!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: