Ce mai desfiinţăm
Vă povesteam într-un articol trecut despre ideea mea şi a colegului meu de a desfiinţa băncile. Încă mai credem că acest demers este unul benefic şi ne va influenţa pozitiv viaţa economică la nivel de ţară cât şi la nivel personal. Poate numai cei care vor lucra în bănci nu vor fi de acord, deşi în adâncul sufletului lor şi-ar dori alt serviciu. Nimănui nu-i place să lucreze în bănci, dar… cineva trebuie s-o facă şi pe asta nu?
Schimbarea mentalităţii ar putea fi însă dificilă, mai ales cu atâţia zeci de mii de oameni împotrivă, din care unii cu multe relaţii, bani şi… grade ascunse. Aşadar primul pas nu ar trebui totuşi să fie băncile, e prea periculos. Aşa că am gândit o măsură cu un grad mai mare de atractivitate şi mai puţini reacţionari.
Ar trebui desfiinţat marketingul, reclama, publicitatea. Tot această combinaţie de tâmpenii nu face altceva să crească preţul produselor şi să ne servească găleţi de manipulare. Mii de miliarde de dolari se cheltuiesc în lume în acest domeniu pentru a face cunoscute publicului diverse produse. Şi banii se duc la nişte indivizi care nu fac altceva decât să vorbească afacereză, cu multă emfază, şi să-i mintă pe producători ca au nevoie de multe cuvinte, cum este „brendăuernesul”.
Ideea e simplă: interzicem prin lege publicitatea la TV, în ziare, pe internet, panourile, meşurile şi celelalte locuri unde vedem acum „numele proştilor pe toate gardurile”. Până şi patronii vor fi foarte fericiţi, că nu vor mai fi nevoiţi să cheltuiască atâţia bani aiurea. Până acum toţi făceau asta, trebuia să facă şi ei. Ca un licean care îşi imită anturajul. La naiba cu spiritul de turmă!
Produsele se vor iefitini şi vor se va produce mai mult. Vorbele şi imaginile drăguţe vor fi înlocuite de produse mai abundente. Gândiţi-vă cât de scump este laptele şi câtă publicitate vedeţi la televizor. La fel şi la băuturi răcoritoare, la pastă de dinţi. Cred că în afară de pâine toate ar trebui să se ieftinească. Chiar cineva decide să ia un produs că a auzit la TV că e cel mai bun din gamă? Hai să fim serioşi. Iar dacă unii chiar sunt manipulaţi de aceste lucruri, societatea chiar ar trebui să-i protejeze prin interzicerea acestor mici reprize de spălat creierele.
arteonblog.wordpress.com 
Si in cazul produselor noi, cum afla marele public de ele? Nu e cumva si un risc de diminuare a vanzarilor si, in consecinta, a profitului? Cum afla companiile ce isi doreste nea Costica fara niste studii de marketing facute in mod profesionist?
Ideea e buna, insa… daca face mai mult rau decat bine?…
Costica gaseste tot in magazin. Cumpara ce are nevoie. Si nu te opreste nimeni sa faci studii. Doar sa nu faci reclama.
Tu ai zis ca vrei sa desfiintezi marketingul, nu eu:)
Dar prietenul nostru Costica tot trebuie sa afle ca s-au inventat termopanele ca sa mearga intr-un magazin sa-si inlocuiasca geamul prin care se pierde caldura…
Tu esti pornit impotriva campaniilor agresive si/sau inutile de publicitate, gen pufuletii Gusto si capul taiat (i-am zis d-nului creative director responsabil ca e idiot, nu m-a crezut, ca cine sunt eu…). Nu da in fenomenul natural al promovarii produselor noi, perfect sanatos si normal.
Cum era? Reclama – sufletul comertului sau reclama – comertul sufletului? Cumva tot trebuie sa isi promoveze produsele. As propune asa: vor publicitate? In regula, dar costurile cu publicitatea sa nu intre in pretul produsului/serviciului furnizat. Altfel, fiecare va decide.
Pai nu prea are cum sa nu intre. Oamenii vor profit. Deci toate cheltuielile ni le imputa noua, consumatorilor.
Cred ca producatorul poate suporta aceste costuri si sa obtina profit. In luna in care a promovat produsele poate obtine pierdere, dar lunile viitoare poate recupera aceste costuri si sa obtina profit ca urmare a cresterii cifrei de afaceri iar in final va fi fericit. Costica va fi si el fericit ca a aflat de un produs bun. 🙂
Daca nu ma insel, si sper sa nu ma fac de ras:P, costurile cu advertisingul sunt oosturi fixe, nu variabile, deci n-au cum sa intre in calculul costului pe produs pentru a-i afla profitabilitatea (cu cat vinzi mai mult, cu atat advertising/produs scade, ca doar nu promovezi fiecare cutie de iaurt in parte).
Pretul este stabilit de catre piata*, iar costurile fixe se recupereaza din nr.bucati*pret_de_vanzare.
*piata = cat sunt dispusi consumatorii sa plateasca pentru produsul x. Ei pot fi mai fraieri, si atunci platesc mai mult, sau mai putin fraieri si nu sunt dispusi sa cumpere decat la un pret mai mic.
Lol. Pai si costurile fixe se recupereaza tot in pret. Fac planul cat vand si impart asa costurile fixe.
Pai si eu ce am zis?:)
Am sustinut insa ca pretul nu se stabileste in f de cost, si ca, in consecinta, nu platim noi „astfel” pt advertising (desi platim, lol).
Compania isi poate recupera, sau nu (!), costurile in pret, in functie de cat de receptivi sunt la piata.
E interesant ce spui tu. Totuși, societatea ar putea să-i protejeze învățând oamenii să se protejeze singuri, adică să devină activi în acest proces.
In perioada comunismului exista reclama dar foarte putina.
Lumea tot cumpara, chiar daca nu afla de la televizor de aparitia unui nou produs.
Nu stiu cum sa zic… poate ca ar trebui mai intai sa fie redusa.
O zi buna!
daca vrem sa schimbam ceva trebuie sa fim radicali. politica pasilor marunti nu merge. trebuie modificat modul in care oamenii gandesc si asta se face prin masuri radicale.
Mai putini reactionari la desfiintarea publicitatii? Ma indoiesc. Cred ca mai degraba s-ar desfiinta bancile, ca tot au cam dat faliment unele acum. Dar nicio companie n-ar renunta la publicitate, pentru ca pentru ei nu sunt bani aruncati, publicitatea chiar vinde.
Avand in vedere ca marea majoritate a produselor de pe piata sunt porcarii de proasta calitate (ca sa se strice repede, sa iei altele) si de care ne-am putea f bine lipsi, ce motiv ai avea sa cumperi daca n-ar fi publicitatea sa-ti spele creierul?
Iar eficienta publicitatii nu inseamna ca ai vazut o reclama la TV si ai si dat fuga sa cumperi produsul. Mai toti avem tendinta sa spunem „la mine publicitatea nu tine”, dar de fapt toti suntem manipulati de ea. Ideea e doar sa vezi produsul undeva, nu trebuie sa dai atentie reclamei, ci doar sa-ti intre (involuntar) in inconstient produsul respectiv, asociat cu un sentiment pozitiv. Fara sa-ti dai seama vei avea pe urma tendinta sa-l cumperi pe asta, si nu un alt produs complet necunoscut.
Iar faptul ca toate blondele se duc la ASE la marketing ca sa devina niste corporate-pitzi experte in afacereza nu inseamna ca adevaratele campanii de marketing nu au in spate niste oameni f. destepti. Imaginea marcii, de la semantica numelui pana la culorile logo-ului, daca e facuta cu cap, e foarte eficienta.
Ca sa nu mai zic de noile gaselnite, gen marketingul olfactiv (iti pulverizeaza niste hormoni in magazin care iti elimina barierele mentale si te fac practic o oaie usor de convins), sau neuromarketingul (asta inca nu e f. dezvoltat, din fericire, dar se tot fac studii acum menite sa descopere ce punct din creier determina actul de cumparare. Cand l-or gasi, Dumnezeu cu mila…)
Deci da, publicitatea are un foarte mare impact. Cu atat mai interesanta devine eliminarea ei. Chiar ma gandeam zilele astea, in timpul unui curs de finante, cat de absurd suna expresii gen „injectii de lichiditati”, „swaps/futures/risque de change” (nici nu stiu cum le zice in romana), cat de ireal pare sa faci speculatii cu miliarde de [bani], in conditiile in care lumea moare de foame, animalele sunt exterminate/modificate genetic sa aiba 6 picioare ca sa se vanda mai multa carne etc etc. hai ca e 12 noaptea si o iau razna 🙂
As vrea sa vad o lume fara publicitate, fara finante, fara multinationale, fara politicieni…Iti doresc succes in acest demers 🙂
Foarte interesant. Si eu care ma gandeam ca poate ar fi bine sa nu mai scriu. Iti multumesc foarte mult.
Dar vreau sa te intreb ceva: pe tine ce te preocupa, despre ce ai vrea sa scriu? Eventual poate intram intram intr-o polemica 🙂