Profesorii şi restul lumii

Am văzut săptămâna aceasta profesorii mărşăluind organizat împotriva Guvernului. Primul protest important din era anti-comunistă, anti-moguli şi anti-mineriade. Din păcate şi era anti-învăţământ, anti-sănătate, anti-pensii. Are şi anticomunismul preţul lui şi oamenii nu au ştiut că vine şi nota de plată. Şi n-o plătesc comuniştii şi mogulii, ci chiar cetăţenii entuziaşti din 6 decembrie, să le fie alegerea într-un ceas bun. Încearcă acum conducătorul iubit un mare circ cu saltimbancul Voicu, dar pâinea e prea lipsă ca să se bucure cetăţenii de mica manipulare zilnică, marca preacuviosului DNA.

Dacă e să mă refer strict la profesori, nu cred că lucrurile sunt atât de dramatice pentru ei. Salariile lor sunt foarte mici, dar ei pot activa pe piaţa liberă, ca să numesc pompos meditaţiile. Un profesor bun scoate bani serioşi din asta, mai ales că programul lui săptămânal e de 20 de ore. Unii pot face asta şi au rezultate şi alţii nu, asta înseamnă măsurarea performanţei pe piaţa liberă. De aceea cred că ar fi mai bine să li se dea mai mult de lucru în cadrul şcolilor, să fie recompensaţi cu salarii mai mari, cu prime pentru diverse obiective. Astfel ar rămâne mai puţini, şi în esenţă, cei mai bine pregătiţi şi cu chemarea pentru meseria asta, care nu e pentru oricine.

Între 2004 şi 2008 au apărut 500.000 de bugetari noi, în plus peste 900.000 lăsaţi moştenire de hulitul traficant de termopane, Năstase. Problema că această jumătate de milion nu s-a regăsit nici în învăţământ, nici în sănătate. Şi nici justiţia sau internele nu par să se fi îmbunătăţit semnificativ. Îndrăznesc de aceea să spun că mulţi dintre ei sunt trântori aduşi de şefii lor pe criterii politice. De aceea cred că nu ar trebui începută reforma din învăţământ, cu salariile „nesimţite” (de mici) ale profesorilor.

În sectorul de stat e greu să faci o eficientizare, deoarece nu ai mijloacele pieţei libere, profitul şi concurenţa. Nu poţi apela la o justiţie privată, la un alt operator de colectat taxe, iar spitalele şi şcolile private sunt rare. De aceea în toate aceste domenii ar trebui create măsuri ale performanţei. La justiţie ar putea fi dosarele soluţionate fără sentinţe contradictorii şi procese la CEDO, în învăţământ rezultatele copiilor, la sănătate pacienţii trataţi corect. Poate pare simplist, dar cu siguranţă specialiştii din fiecare domeniu pot veni cu un set corect şi comprehensiv de criterii de performanţă. Astfel încât să poată exista diferenţe între bugetari, iar ei să fie motivaţi.

Anunțuri

~ de arte pe Martie 27, 2010.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: