Despre comunism

Am tot auzit zilele acestea comentarii cum oamenii l-ar vota pe Ceaușescu din nou, cum cred ei că sistemul comunist a fost unul bun, aplicat prost și așa mai departe. Nu rabd să mă lansez în dezbateri complexe, așa că încep cu concluzia: numai prostii.

Singurele explicații normale sunt sondajele de opinie făcute aiurea și că oamenii spun că ar vota din nou comuniștii, numai pentru a hiperboliza nemulțumirea față de problemele vieții actuale. Oricât de labili ar fi românii, la numai un an după ce a câștigat auto-proclamatul anticomunist alegerile, acum au devenit brusc nostalgici? E totuși peste poate.

Să începem cu „sistemul” bun pus prost în practică. Sistemul punea în centrul său, ca o religie, munca. Asta nu putea avea un final fericit, pentru că în orice religie confortul spiritual îl găsești în afara preocupărilor zilnice. Dacă se face un melanj, omul va întâmpina inevitabil multe probleme în muncă și nu va mai crede în sistem.

Cât despre practica, lucrurile au stat și mai rău. Întâi frică și apoi foame. Un sistem atotputernic care știa mai bine totul. Până și dacă femeile trebuie să nască sau nu. Nimeni nu putea spune nimic, pentru că orice gest cât de mic însemna pușcărie, poate chiar linșaj. Dovada cea mai bună sunt atentatele de la Europa Liberă.

Se spune foarte mult că ăștia de azi nici nu pot vărui cât a construit Ceaușescu. Așa este. Dar nu e cam și cum ne era predestinat. Așa a crezut de cuviință cizmarul din fruntea țării. Dacă credea ca e bine să radem orașele și să trăim sub pământ, asta făceam. Noi am avut noroc că al nostru a vrut fabrici, șosele, blocuri și macarale, care râd în soare aurii. Am avut în schimb ghinionul ca prin ’80 să creadă că se poată și fără mâncare și fără lumină.

Da, sunt mândru că prin el, românii au ținut piept presiunii de a invada Cehoslovacia, deși puteam fi invadați la rândul nostru. Atunci Ceaușescu era pregătit literalmente cu întreaga armata masată în est. Și de aceea a avut ușile deschise la mareșalul DeGaule, a venit Nixon aici, și s-a plimbat în caleașca Reginei Marii Britanii. Dar nu e cu nimic mai presus decât vechii domnitori care se luptau cu turcii, făceau biserici, dar acasă ucideau, violau, schingiuiau după bunul plac.

Eu nu am trăit decât 7 ani și 3 luni în comunism, dar cozile și lumina stinsă seara nu se pot uita.

Anunțuri

~ de arte pe Ianuarie 26, 2011.

Un răspuns to “Despre comunism”

  1. Intoarcerea in trecut doar de frica prezentului, ca sa nu spun si a viitorului, este o boala nationala. Ce si cine o vindeca? E boala unor persoane care nu si-au spalat pacatele si privesc in urma; e boala unui sistem inca nedeprins cu eficienta. E multa gangrena in viata generatiei a doua si a treia a romanilor. Pe moment concluzia mea este urmatoarea : pentru asa ceva e nevoie de cauterizare sau de orice interventie concreta de schimbare. Din partea cui? Aici e o mare dilema. Dumenzeu stie si cum!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: