Despre Japonia

Se pare că națiunea niponă se confruntă cu un dezastru al cărei proporții cresc pe zi ce trece. Cutremur, tsunami, radiații nucleare? E ceva care nici nu pot concepe. Numai dacă adăugăm distrugerile din mai 1977 cu problemele de la Cernobal, care au afectat și țara noastră, și tot nu avem cum să înțelegem amploarea dezastrului. Primul ministru al Japoniei, Naoto Kan, a declarat că țara nu s-a confruntat cu o situație atât de dificilă în ultimii 65 de ani – de la finalul al doilea război mondial. Reamintesc ca atunci două orașe japoneze au fost rase de pe fața pământului de armele nucleare ale celei mai mari democrații din lume – SUA.

Japonezii au o vorbă de mii de ani: „Jishin, Kaminari, Kaji, Oyaji”, care se referă la ordinea celor mai grave pericole: cutremur, fulger, foc și tată furios. Nu vreau sa fac o glumă proastă, dar, din păcate, ar trebui să pună și tsunami în capul listei. Totuși cele mai multe victime, al căror bilanț se apropie de 4.000, au murit înghițite de valuri și nu între dărâmături. Dacă s-au găsit sisteme de construcție care rezistă la 9 grade Richter, adică aproape de apocalipsă, nu îmi imaginez ce se poate face împotriva valurilor uriașe… Parapeți de 10 metri? Și dacă valurile au 30 de metri ca în Indonezia și India, ca acum numai câțiva ani?

Știm teoretic cum și de ce se produc cutremurele și legat de ele pot să apară tsunami. Dar întreb filosofic: de ce se îmtâmplă asta? Ca nu putem da vina pe încălzirea globală, ca pentru restul problemelor noastre. „Karma” zic budiștii, „voia Domnului” zic creștinii, „Insha’Allah” zic musulmanii. Nu mi-e de ajuns! Așa a vrut Dumnezeu? Să moară mii de oameni de cele mai teribile morți, între dărâmîturi, înecați sau iradiați? Câteva mii de oameni în Japonia, dar o națiune în stare de șoc. Dar Indonezia și India? 430.000 de oameni, tot atâtea familii, milioane de rude, apropiați, oameni care depindeau de ei. Se poate oare să fi greșit Universul? Sau nu există o conștiință superioară, așa cum sperăm mulți?

Singurul lucru pe care pot să-l sper este că această tragedie extremă va uni o națiune și o lume întreagă va empatiza cu Japonia. În afară de ajutor concret acum, și mă refer mai ales la logistică, nu știu ce poate face comunitatea internațională pe termen lung. Simpatie și solidaritate… mi-a povestit o japoneză: cutremurul principal a durat 2 minute întregi și în noaptea aceea au fost sute de replici între 5 si 6 pe Richter. Mi se pare inuman. Iar noi românii să mulțumim, nu știu cui, că n-avem ocean prin apropiere și că nu avem decât plăci active micuțe în Vrancea…

Anunțuri

~ de arte pe Martie 15, 2011.

Un răspuns to “Despre Japonia”

  1. As avea de completat 2 linkuri:

    http://www.parsec.ro/2011/03/ce-s-a-intamplat-la-fukushima/ (despre situatia centralei nucleare, cumva pe intelesul tuturor)

    http://www.nytimes.com/interactive/2011/03/13/world/asia/satellite-photos-japan-before-and-after-tsunami.html
    (poze din satelit cu Japonia inainte si dupa tsunami)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: