WikiLeaks, telenovela continuă

Îmi place mult ce văd la televizor despre telegramele ambasadei americane de la București, trimise la mama lor, adică la Departamentul de Stat de la Washington. Până acum am avut un oarecare dubiu asupra veridicității lor, dar l-am văzut pe ambasadorul Statelor Unite care a spus sec: nu comentez, „telegramele vorbesc de la sine”. Citind ce s-a dat prin diverse surse, vedem tot felul de lucruri asupra cărora nu avem îndoieli, pentru că le știm: Băsescu dă drumul la dosare când vrea el, umblă cu blondina ministreasă – se pare că și cu ilustra Riți-Miți, o mai dă la măsea și altele asemenea.

Dar cel mai mult mă deranjează cum mergeau oficialii români la ambasadă ca preșcolarii la educatoare: „tovarășa, băieții răi mă bate”. Și procurorul general se plângea de ministru și de adjunctul de la DNA, al doilea de primul, șeful ANI-șoara la fel, până și Culcer se ducea să zică cum un ofițer adevărat ca ea nu e lasat sa facă mixaje la știri. Până și Băsel promitea verzi și uscate și se plângea de Opoziție, iar Geoană vedea să zică cum o ia la gioale mereu de la Băsel. Ce oameni penibili ne conduc, incredibil. Avem niște reflexe milenare să apelăm la cineva mai mare să ne protejeze și la care să ne turnăm frații. Nu că Băsel ar fi frate cu cineva… poate maxim Naș.

Colac peste pupăză, mai aflăm de la un fost angajat român al ambasadei SUA, cum a fost Băsel de ziua suspendării băut și plâns să ceară ajutorul Înaltei Porți – licurici conform noii terminologii. Și le-a promis că nu iese din cuvântul lor. O fi adevărat? Nu știm, în afară de cuvântul omului, dar pare atât de românesc și atât de băsistic… și e perfect în sensul milogelii descrise de telegrame. Oricum intervenția lui Curcan (sau era cu T?) care a țipat tare și a închis nu m-a convins.

Totuși, printre atâtea mizerii despre firea noastră, a românilor, avem și o veste bună: un judecător care dă o soluție legală sub presiunea publică. Acesta a respins cererea de arestare a liderului sindical Petcu, motivând că, deși sunt indicii temeinice pentru fapta de mită, nu prezintă un pericol social, nu a dat semne că s-ar sustrage cercetării, iar presiunea publică nu poate fi un motiv pentru arestare. Dar cu o floare… Paradoxal, brandul de țară al României ar trebui să fie un citat din Infernul lui Dante: „voi care intrați aici, lăsați orice speranță afară”!

Anunțuri

~ de arte pe Martie 29, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: