Regele și monarhia

Săptămâna aceasta, pentru o zi, toată lumea a fost monarhistă. Lumea s-a emoționat, a plâns, și-a amintit de trecut, mai ales duduile de 25-35 de ani de pe la TV. Dar ziua s-a terminat, așa că am luat iar cu manelismele, desigur în frunte cu primul lăutar al țării, singurul rămas anti-monarhist. Dar nu despre cruciș-ător vreau sa scriu sau despre comentatorii de la TV, ci despre ce cred eu despre Rege și monarhie.

Nu prea am de ce să mă emoționez pentru că Regele a vorbit după 60 de ani în Parlament, pe motiv că e singurul în viață dintre liderii din al doilea Război Mondial. Să nu uităm că am pierdut atunci, iar România a pierdut sute de mii de morți și s-a ales cu un teritoriu ciopârțit și cu un loc în inima noului imperiu. Ba chiar am mai bifat și ceva păcate împotriva evreilor și țiganilor. Mihai I era pe atunci un tânăr, nu știu ce ar fi putut să facă, dar rezultatul s-a văzut.

Nu prea e cazul aici, dar merg mai departe în istorie și aduc aminte cum tatăl lui, regele Carol II a distrus sistemul democratic, a facilitat venirea fasciștilor la putere, a condus țara pe baza unei camarile personale, a trăit cu amanta în văzul lumii și așa mai departe. Vi se pare cunoscut? Doar că nu era șașiu… Iar regele Ferdinand a pierdut primul război mondial, deși decizia decizia strategică a fost bună. În ciuda morții a altor sute de mii de oameni, România a suferit o mare umilință. Ulterior am tras lozul norocos și am avut prilejul Marii Unirii.

Totuși, privind toate gesturile pe care le face regele Mihai, îți dai seama de un adevăr care nu poate fi negat: un rege este educat să fie șef de stat de când se naște. Deprinde și se obișnuiește cu responsabilitățile și cu faptul că va fi un model – bun sau rău – pentru popor, cu un rol foarte important în societate, chiar dacă nu taie sau mărește pensii. În schimb președinte poate ajunge oricine, chiar și un marinar care toată viața s-a bătut, a băut și a f…t prin toate porturile. Nu mă refer la cineva anume, desigur.

Mie personal mi-a plăcut de Iliescu, poate un pic și Constantinescu, poate și Năstase sau Geoană, ar fi fost în regulă, nu cred că ne-ar fi fost jenă la fiecare vizită la Bruxelles. Și Ponta e simpatic, și Antonescu… totuși niciunul nu se compară cu prezența, prestanța Regelui.

Așadar, chiar dacă Mihai nu mă încântă ca fost șef de stat, cred că monarhia ar fi o soluție foarte bună pentru România. Trecând însă la concret, regele Mihai tocmai a împlinit 90 de ani. Eu îi urez din tot sufletul multă sănătate, dar nu cred că va mai prinde postul, dacă noi o să dezbatem subiectul ăsta 20 de ani de aici înainte. Și rămâne… cine? Margareta? Duda? Să fie serioși, fără Mihai, Casa Regală de România devine o amintire frumoasă, dar nimic mai mult. Nici măcar de pus pe tricouri, ca Dracula.

Anunțuri

~ de arte pe Octombrie 28, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: