Începutul sfârșitului (1)

Vineri seara eram la o piesă de teatru în centru. Un prieten mi-a dat mesaj că lumea se strânge la Cotroceni pentru un protest spontan. Abia am mai avut răbdare să se termine piesa și am plecat într-acolo. Era exact prilejul pe care îl așteptam ca să urlu ce am pe suflet împotriva actualei puteri. Nicio clipă nu m-am gândit că poate nu ar trebui să merg, poate o să ne salte jandarmii sau alte asemenea lucruri. Nevoia de a urla era prea mare.

Nu m-am dus pentru doctorul Arafat, pe care sunt departe de a-l diviniza, nu m-am dus pentru legea sănătății, care oricum am încredere că se va schimba de la anul, nici pentru salarii, nici pentru pensii, nici chiar pentru învățământ, deși sunt conștient că toate aceste lucruri sunt extrem de importante pentru o societate modernă, cum am dori să devenim…

Am mers la Cotroceni pentru că m-am săturat de jignirile pe care ni le aduce Băsescu. Cu tot ce spune, cu tot face, ne tratează ca pe niște idioți pe care îi poți minți și manipula după bunul plac. Nu vreau să pățească ceva fizic, nici psihic, doar vreau să fie umilit așa cum ne umilește el pe noi. Îl vreau în pușcărie. Îl vreau adunând gunoie de pe jos, sub paza gardienilor. Și asta m-am dus să urlu.

Le mulțumesc din inimă celor care s-au strâns acolo pentru că mi-au dat prilejul să fac acest lucru, pe care îl așteptam de mult. Le mulțumesc tuturor care s-au strâns în aceste zile pe străzi să protesteze, pentru că mi-au redat speranța în această țară. Speranță că românii vor spune, că s-au săturat să tacă, să le fie frică, să fie umiliți!

Pentru cei care nu stiu detalii legate de protestul de la Cotroceni, vă spun ca a fost unul extrem de civilizat, oamenii s-au strâns, au scandat, nu s-a produs niciun fel de altercație cu forțele de ordine. De partea cealaltă, jandarmii au pus niște gărdulețe de metal și s-au aliniat de partea cealaltă, fără căști, fără cagule, fără alte mijloace represive și nu au provocat, la rândul lor, pe nimeni. A fost un protest exemplar.

Anunțuri

~ de arte pe Ianuarie 17, 2012.

Un răspuns to “Începutul sfârșitului (1)”

  1. […] “Am mers la Cotroceni pentru că m-am săturat de jignirile pe care ni le aduce Băsescu. Cu tot ce s….”, scrie bloggerul Arteonblog […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: