Protestul și democrația

Din păcate, multă lume nu înțelege de ce este important să mergem la demonstrații. Cu tristețe recunosc că nici familia mea, nici mulți dintre prieteni, nu-și dau seama ce presupune democrația și ce înseamnă să-ți faci vocea auzită. Cei care nu sunt deloc mulțumiți de actualul regim, dar nici nu ies la proteste, spun că votul este singura manifestare a voinței, iar protestul public nu poate avea nicio finalitate.

Nimic nu este mai fals decât această ipoteză. Un vot la patru ani și restul tăcere presupune că ne alegem stăpâni. Ori democrația presupune un control constant și permanent ai aleșilor care sunt servanții societății, nu stăpânii ei. Așadar manifestarea continuă de voință trebuie să fie o regulă, pentru ca să-i putem ghida asupra dorințelor, problemelor și preocupărilor noastre. O putere fără contact cu societatea devine în scurt timp o dictatură, oricât ne-ar putea putea păcăli aparența unor instituții democratice.

O dată la patru ani nu putem transmite aleșilor diversele opțiuni pe care le avem. Putem dori mai multă protecție pentru mediu, sau dimpotrivă, mai multă industrie, mai multe drumuri sau mai multe căi ferate, un aeroport în plus și subvenții pentru agricultură. Mai multă protecție socială sau impozite mai mici. Pentru toate acestea trebuie manifestat, guvernanții trebuie să înțeleagă cât de important este pentru oameni transparența cheltuielilor publice sau a angajărilor în sectorul de stat.

În România se votează mai mult împotrivă, iar partidele vin cu programe maximale legate de toate planurile economice și sociale, care oricum seamănă mult între ele. Se minte mult, dar nu le putem cere să nu mai facă acest lucru, până când nu le arătăm cât de important este pentru noi să fie corecți și în campanie și la putere. Clasa politică este pe cât de democratică o obligă societatea. Nu ne putem aștepta, rațional, să nu le cerem nimic, iar ei sa facă totul.

Privind situația de fapt, 10.000 de oameni împrăștiați prin țară, protestând câteva zile, l-au făcut pe Băsescu să lingă unde scuipase – mă refer la doctorul Arafat, iar pe Boc să se bâlbâie, când este întrebat de demisie. Proteste cumva minore, față de ce s-ar putea face, i-au făcut să tremure pe oameni al căror tupeu a devenit legendar. Protestele au un efect și asupra opoziției actuale, să înțeleagă ce îi așteaptă dacă ne dezamăgesc. Și ar trebui să mai aibă un efect și asupra uriașului aparat represiv, care să devină necooperant la furtul de voturi care se pune la cale.

Anunțuri

~ de arte pe Ianuarie 19, 2012.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: