Dincolo de ură

Ura este un sentiment foarte statornic, un sentiment pe care poți să te bizui, un sentiment care îți dă putere, și uneori chiar direcție. Și iubirea îți poate da forță, încredere și direcție, dar rareori este un sentiment statornic. De la iubire te aștepți mereu la foarte multe și poți fi dezamăgit, chiar brutal, iar iubirea se transformă, se schimonosește și devine ură.

Eu sunt o fire mai bolnăviciosă, mai ales în privința bolilor din sezonul rece. Mereu am nasul înfundat, tușesc, mă doare gâtul. După cât am urlat la Cotroceni, la mitingul USL, dar mai ales cu studenții, în marș și în Piață, ar fi trebuit să nu mai pot vorbi o lună. Dimpotrivă, mă simt excelent. Diminuarea frustrărilor pe care le am, pentru că mii și mii de oameni din toată țara gândesc și simt ca mine, îmi dă putere. Până acum mă simțeam singur într-o lume căreia nu-i păsa.

Sunt convins că mulți dintre cei care îl înjură acum pe marinar l-au iubit în 2004, unii chiar în 2009, au văzut în el o lumină care ne va scăpa de corupție, de nepotisme, de statul mult prea social și chiar care va asigura libera exprimare și independența presei. Un sprijin pentru oamenii care muncesc, pentru partea activă a societății. Speranțele erau ridicate și cu fiecare țărănie, tigănie și prostie făcută, oamenii au devenit mai întâi dezamăgiți, iar apoi au început să urască.

Deși, aveam numai 18 ani și nici n-am putut vota când Băsescu a făcut primul pas la Primăria Capitalei, încercam să-mi conving mama și bunicii să nu-l voteze pe Băsescu, ci pe Oprescu. Îmi aduc aminte că le spuneam mereu: cum să alegeți un marinar împotriva unui medic, nu sunteți în firea voastră. Doar bunicul m-a ascultat, nici pe el nu l-a păcălit marinarul niciodată. Eu nu mă pricep foarte bine la caracterul oamenilor, dar sunt foarte mândru că s-a dovedit că am avut dreptate. Din păcate.

Redevenind lucid, îmi dau seama însă că actuala putere va fi pica într-o zi. Poate chiar viitoarea putere nu va uita, iar Băsescu și ai lui vor fi judecați. Și am de gând să protestez individual la Cotroceniul lui Antonescu până când Băsescu va fi închis. Dar apoi, după ce eu și mulți ne vom satisface ura, rămâne o țară și o societate de reconstruit, numai jumătate din drum va fi parcurs. De aceea, în zilele viitoare voi prezenta câteva măsuri simple în domeniile cheie.

Anunțuri

~ de arte pe Ianuarie 23, 2012.

Un răspuns to “Dincolo de ură”

  1. Trist… ura nu dispare, disparem doar noi odata cu ea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: